Blog

Am donat mii de zambete!

Vine un moment cand simti nevoia sa oferi inapoi, cuiva care are nevoie, putin din darurile pe care le primesti, din bucuria unei impliniri sau a unui lucru nou pe care il experimentezi. Te gandesti cum ai putea sa ajuti, pentru ca ai senzatia unei neimpliniri  si un proiect de responsabilitate sociala e tot ce iti trebuie in acele momente!

Implicarea angajatilor companiei in comunicarea social media

 

Planul de comunicare al fiecarei companii trebuie sa fie orientat si catre componentele de social media, care aduc beneficii din ce in ce mai mari vizibilitatatii brandului si implicit rezultatelor in vanzari.

Unul dintre instrumentele care ofera acces rapid la publicul tinta este reteaua de socializare Facebook, care pune la dispozitie din ce in ce mai multe aplicatii si functii pentru a atinge un numar cat mai mare de potentiali clienti. Aici comunicarea poate fi usor gestionata, existand control asupra informatiilor care sunt diseminate si posiblitatea de a pastra legatura cu cei care urmaresc activitatea companiei.

Pe tine ce te motiveaza?

Vorbim prea mult de rezultate si prea putin despre ce ne motiveaza pe noi, angajati si angajatori sa dam ce e mai bun pentru a avea proiecte marete. Intrebarea e: pe tine ce te motiveaza? Am construit articolul sperand sa obtinem raspunsuri de la voi, cititorii nostri, idei pe care sa le impartasim si cu ceilalti dar si ca suport pentru specialistii de HR care inca se intreaba cum pot obtine mai mult engagement din partea angajatilor.

Cat de important este “ambalajul” in relatiile publice?

Am fost putin contrariata sa descopar cat pret se pune, uneori, pe aspectul fizic in societatea actuala si cred ca fiecare observa asta zilnic. Fie ca e vorba de vanzatorul de la colt care spune mai frumos “Buna dimineata!” cand o domnisoara respectabila ii da comanda, fie ca vorbim de un partener de business sau un posibil client care apreciaza mai mult gusturile fine si atentia pentru detalii.

Va doresc timp!

„Va doresc timp” este o urare pe care mi-am insusit-o de ceva vreme. Nu imi apartine, desi mi-as fi dorit, dar o folosesc din ce in ce mai mult. Lipsa timpului a devenit mai mult un cliseu decat o realitate. „Nu am timp” a devenit o paradigma a lumii in care traim, o expresie pe cale sa inlocuiasca obisnuitul „salut” sau „buna ziua”. Suntem mereu pe fuga si mereu in intarziere, fugim de responsabilitati si intotdeauna e cineva de vina pentru tot ce ni se intampla. Nervii sunt intotdeauna intinsi la maxim si mereu cineva a facut ceva care ne impiedica sa ne indeplinim obiectivele si sa finalizam cu succes un proiect.