Am fost Kenya în martie 2010, în interes profesional, cu un grup de 20 de persoane, iar când m-am întors mi-am dat demisia și am urmat drumul antreprenoriatului. Astăzi, la mai bine de 8 ani de atunci, îmi aduc aminte încă de emoțiile trăite acolo și pentru că atunci am pus pe hârtie toate stările prin care am trecut atunci, las aici jurnalul meu de călătorie, să vă inspire!

           

Kenya- aventura vieţii

Considerată de mulţi “bijuteria Africii de Sud”, Kenya este ţara unde experimentezi tot, ţara unde înveţi să faci diferenţa între lucrurile de care ai nevoie ca să trăieşti şi lucrurile care îţi fac viaţa mai frumoasă. Aici înveţi să spui “mulţumesc” şi să o spui din suflet, înveţi să preţuieşti lucrurile pe care le ai şi să ştii ce îţi doreşti. Înveţi să apreciezi oamenii de lângă tine, să îi tratezi cu respect şi mai presus de toate să fii sincer cu ei.

A fost o lecţie de viaţă şi cu siguranţă amintirile pe care le-am adus le voipăstra toată viaţa.

Ritmul nostru de viaţă – conducem, vorbim la telefon, ne machiem şi luăm micul dejun în maşină, în graba nebună de a nu rata întâlnirile după care am alergat săptămâni în şir – ne face să uităm lucruri cu adevărat importante: familia, prietenii, principiile şi valorile care ne conduc viaţa.

Am ales Kenya cu intenţia de întoarcere la origini şi redescoperire a lucrurilor care ne reprezintă, pentru că în Kenya oamenii consideră că viaţa este atât de simplă pe cât îţi doreşti tu să fie şi totul în viaţă se rezumă la alegeri şi sinceritate. Kenyenii refuză să se certe pentru că “nu au timp să se împace” şi “arma” pe care o folosesc împotriva celor care caută scandal este “Hakuna Matata” (un fel de “nu-ţi face griji, nu e nici o problemă”) urmată de un zâmbet sincer şi senin.

Cea mai grea parte a călătoriei a fost vaccinul contra febrei galbene şi pastilele de malarie pe care a trebuit să le luăm înainte şi după întoarcere.

Ziua 1

Am plecat din Bucureşti pe o vreme mizerabilăploua şi era destul de frig – asta ca să ne putem bucura mai mult de cele 30 de grade C care ne aşteptau la destinaţie. După o călătorie de aproximativ 15 ore, cu escală în Amsterdam, am sosit pe Aeroportul Internaţional Jomo Kenyata, din Nairobi, şi am fost întâmpinaţi cu tradiţionalul salut în swahili: Jambo! Ajunşi în aeroport am avut primul şoc: ne-am dat seama că noţiunea de “timp” este diferită şi are alte măsuri pentru ei. “Pole-pole” este cuvântul de ordine şi înseamnă “încet-încet”…totul se petrece încet şi fără grabă…

Oamenii sunt prietenoşi şi deschişi, zâmbesc şi sunt sinceri, te ajută dacă pot, însă în nici un caz nu se grăbesc.

După aşteptarea relativ lungă (raportată la stilul nostru de viaţă grăbit şi aglomerat) pentru a obţine viza de a intra în Kenya, am fost întâmpinaţi de şoferii care urmau să ne poarte în mijlocul savanei şi  fiarelor sălbatice. Au fost cei mai simpatici şoferi pe care   i-am întâlnit vreodată, cei mai haioşi şi cei mai fericiţi oameni din câţi mi-a fost dat să văd.

Am urcat într-o maşină cu volan pe dreapta, iar şoferul Obama (fără nicio altă legătură aparentă cu fostul preşedintele SUA) ne-a condus în cea mai mare rezervaţie naturală din lume – Masai Mara (ţinutul masailor).

Drumul până în rezervaţie a fost o întoarcere în timp – la începutul lumii, când oamenii se îmbrăcau sumar şi locuiau în case primitive.

A fost un şoc să vedem oameni care stau pe lângă case şi nu au ce să mănânce, dar nu par a fi preocupaţi foarte tare de acest aspect. Oameni care se mulţumesc cu puţin şi nu au nevoie de foarte multe valori materiale ca să fie mulţumiţi. Copii dezbrăcaţi care stăteau pe marginea drumului într-un nor de praf şi cu sclipiri de bucurie şi mândrie făceau cu mâna turiştilor. Priveliştea fascinează şi frapeză în acelaşi timp. Cu cât înaintam mai mult spre Masai Mara, cu atât eram mai convinşi că vom fi cazaţi într-un cort, fără apă şi fără mâncare (eventual  vom vâna prin savană…). Fiecare secundă era dureroasă şi fiecare metru parcurs ne reducea speranţa.

După 8 ore de mers am ajuns la destinaţie. Nimic nu te face să îţi imaginezi ca în mijlocul sălbăticiei, al sărăciei şi al mizeriei se poate afla un loc aşa de minunat cum este  Mara Sopa Lodge.

Un hotel de 5 stele, fără a epata opulenţă şi lux, un loc primitor şi prietenos, cu oameni ospitalieri şi cu toate dotările de care ai nevoie pentru a fi mulţumit. Cel mai mult mi-a plăcut că nu există radio sau televizor şi că oamenii cazaţi aici emanau altceva comparativ cu turiştii obişnuiţi – erau oameni cu mult bun simţ, puţin sau deloc gălăgioşi, cărora nu le place să iasă în evidenţă şi care îşi doreau să evadeze din cotidian şi să se bucure de întâlnirea cu natura.

Am petrecut aici 2 zile pline, care ne-au încărcat cu energie şi ne-au schimat percepţia asupra lumii.

Departe de lumea dezlănţuită, de civilizaţia europeană, de clădirile impozante ce parcă ne sufocă gustul pentru natură, aici eram în împărăţia animalelor. Imediat după masa de prânz am plecat în prima incursiune în sălbăticie şi ne-am întâlnit cu primele animale: maimuţe, lei, elefanţi, zebre şi antilope. Totul aici e ireal: linişte şi verde. Foarte mult verde. Pe o întindere de 1500 km² nu vedeai altceva decât vegetaţie luxuriantă şi multe, foarte multe animale… Nimic din atitudinea lor nu te făcea să crezi că observă sau că le pasă de prezenţa oamenilor.

Era o comuniune perfectă între oameni şi natură. Kenyenii sunt conştienţi de faptul că supravieţuirea lor depinde de susţinerea resurselor naturale, de aceea legislaţia este făcută pentru a proteja mediul înconjurător, iar cei care nu respectă asta au de plătit penalităţi usturătoare.

Ziua 2

Prima noapte petrecută în Kenya a fost  cea mai liniştită… şi probabil singura în care am reuşit cu toţi să dormim fără să auzim nimic… în savană nopţile sunt ale animalelor sălbatice. Atunci ele sunt extrem de active şi este imposibil să nu auzi din când în când răgetul unui leu. Ai impresia că acţiunea se petrece lângă tine… îţi este teamă să ieşi din cameră pentru că este posibil ca la uşă să te aştepte leul.

Dacă iubeşti aventura şi îţi place să simţi adrenalina, Masai Mara este cu siguranţă locul potrivit pentru tine… dacă nu… mai bine nu!

Imediat după micul dejun am reluat vizita în savană. Când eşti în safari nu ai voie să cobori din maşină şi nici să faci gălăgie. Eşti pe teritoriul animalelor şi trebuie să respecţi aceste reguli. În schimbul liniştii ele îţi permit să le admiri şi uneori îţi oferă  un spectacol incredibil.

În plimbarea noastră am admirat în voie: lei, elefanţi, leoparzi, gheparzi, girafe, zebre, gazele Thompson şi Grant, câini hienă, bivoli, rinoceri.

Cea mai terifiantă experienţă, cel puţin pentru mine, a fost în mijlocul unei turme de bivoli africani; bivoul african este cel mai periculos animal pentru om, dar aşa cum ne povesteau ghizii nostri, bivolul este periculos doar dacă umblă singur. Atâta vreme cât este în turmă, bivolul se simte în siguranţă şi nu atacă niciodată. Bivolii bătrâni sunt daţi afară din turmă şi umblă singuri – aceştia sunt cu adevărat periculoşi pentru om şi de ei se feresc kenyenii. Cu toate că ştiam această poveste în momentul în care maşina s-a aflat în mijlocul unei turme de peste 300 de bivoli, o groază teribilă a pus stăpânire pe mine!

Nu rata episodul nr 2- vizita în satul de masai!