M-am gandit in ultimul timp ce-mi displace cel mai mult in lumea PR-ului. De fapt, nu ma gandesc la ce imi displace, ca suna negativ, ci ma gandesc la ce lipseste.

De ceva vreme, prea multa in opinia mea, se simte o amorteala in bransa si m-am intrebat de ce? Ei bine, toata lumea vorbeste despre inovatie, despre originalitate si diferentierea fata de concurenta. Insa adevarul este ca nu am mai vazut de foarte multa vreme vreo campanie, eveniment sau orice altceva care sa ma faca sa exclam: Uau, asta chiar e altceva!

Agentiile sau oamenii de PR din interiorul companiilor scriu aceleasi comunicate anoste, organizeaza acelasi tip de evenimente fie pentru presa, fie pentru clienti, iar aceste doua categorii din urma stiu exact la ce sa se astepte si li se pare normal asa. Eu insami vin din presa scrisa economica si totul, dar absolut tot ce tinea de comunicare urma un anumit tipar, unde se presarau deja binecunoscutele clisee despre care v-am vorbit in postul nostru despre originalitate. Ce denota aceste lucruri? Simplu! Dar si complicat in acelasi timp, foarte complicat pentru ca ceea ce reiese este nevoia de a face lucrurile diferit.

Bine, nu ai cum sa reinventezi roata, dar e musai sa gasim o cale de a face altceva, insa mai ales de a face….. altfel, ceea ce fiecare dintre noi stie sa faca mai bine. In caz contrar, inovatia si originalitatea vor ramane niste cuvinte pe hartie, niste cuvinte golite de sens.

Din prisma asta noi, oamenii de comunicare avem o responsabilitate foarte mare, dubla as zice. In primul rand pentru ca trebuie sa ne convingem clientii de faptul ca ideile noastre de a face lucrurile altfel vor functiona, ca vor aduce valoare adaugata (alt cliseu!) business-ului pe care il au. Apoi, trebuie sa convingem presa, redactorii, ca materialele de presa pot si trebuie sa fie si altfel. In caz contrar fiecare va scrie pentru un anumit segment de public fara prea mari sanse de a largi numeric macar randurile cititorilor. Cand eram redactor ma innebunea faptul ca nu puteam scrie decat in acele clisee cu care presa economica ne-a obisnuit, pentru aceiasi oameni, middle si top management, iar restul categoriilor de public ramaneau in continuare necunoscatoare si neinformate.

Nu inteleg si nu am inteles niciodata de ce domenii, ce-i drept mai aride, precum cel bancar, piete de capital sau sanatate sunt abordate doar de publicatiile economice sau ziarele generaliste. Ok ok, este necesar sa fie oameni specializati pe aceste domenii sau pe oricare altul, care stiu despre ce este vorba in domeniile respective si sa le cunoasca in detaliu la orice ora din zi si din noapte. Cu toate acestea, nu mi se pare normal sa scrii despre asigurari, de exemplu sau despre burse, intr-un limbaj de „lemn” numai in publicatiile de specialitate. Daca gasesti limbajul potrivit, poti scrie pe orice domeniu, in orice fel de publicatie! Cred cu tarie in acest lucru. Si amorteala aceasta cu care ne confruntam toti si care nu este doar de la caldura, care oricum se lasa asteptata, va fi spulberata printr-o simpla abordare noua a lucrurilor vechi.

Cred ca ne trebuie mai multa flexibilitate tuturor si noua ca PR-isti si jurnalistilor, o minte mai libera si mai indrazneata. Nu mai suntem in zilele in care fiecare domeniu era bine definit si cu granite clare. Astazi, IT-ul se intrepatrunde cu financiarul si telecomul, sanatatea cu asigurarile si exemplele ar putea continua. Trebuie sa fim maleabili pentru a vedea si a crea noi legaturi intre domeniile pe si pentru care lucram pentru a face lucrurile altfel, pentru a iesi din plafonarea care ne-a cuprins pe toti.

Ce ar castiga fiecare dintr-o abordare diferita, noua, altfel? Presa ar castiga cititori noi, categorii noi de public, clientul ar ajunge (cu serviciile sau produsele sale) la mai multe clase sociale, deci din start mai multi potentiali clienti, iar noi, cei din comunicare am demonstra ca stim sa ne facem job-ul, ca stim sa ne reinventam si ca inovatia este un concept pe care il utilizam si implementam, nu un simplu cuvant aruncat intr-o discutie pentru a-i lua ochii clientului.